Stufstock 2005 : pentru cei ce n-au fost (atenti) Vama Veche. Toata lumea merge la Vama Veche, in “Vama”. Deja daca n-ai fost in Vama Veche cel putin o zi din vara poti sa te mandresti cu statutul de ignorant si profan total. Oricine n-a fost in Vama vreodata, n-a trait cu adevarat experienta litoralului romanesc. Dar sa terminam cu pseudo-sarcasmul (mai mult sau mai putin inexistent) si sa ajungem la ceea ce e cu adevarat important. Ca orice festival de muzica, Stufstockul si-a amplificat in fiecare an renumele. La prima editie n-am fost, si din cate am auzit a fost putina lume, in general obisnuitii Vamii care au fost atrasi de luminile si galagia scenelor ce aparusera parca din senin in peisajul inca slab pangarit de sindromul “Mamaia/Costinesti”. Al doilea an l-am prins si eu in Vama, un spectacol reusit, cu mai multa atitudine, sustinere si un public mult mai bogat. Si iata ca ajungem la Stufstock 3, ce se promitea a fi international de data asta, transmis 100% live non-stop pe TVR si o adevarata forta in campania de salvare a Vamii. Ce va pot spune despre aceasta campanie, inainte de a vorbi despre muzica, este ca a esuat lamentabil inca de anul trecut. Vama Veche nu mai e pustie si retrasa, un fel de mic Rai, decat intr-un fel de a spune. Dar mie asta nu mi se pare un lucru rau. Mi-a placut sa beau Carlsberg cu Shobo la B52 ascultand raggae si ska, mi-a placut cafeaua de la Expirat pe fundal Future Sound of London, mi-a placut sa pierd vremea la Creanga ascultand Oldies si dand numai 1,6 RON pe o bere si lista ar putea continua. Imi plac terasele din Vama, imi place sa uit de mine zbantuindu-ma impreuna cu ceilalti si imi place sa ascult jazz improvizat la Papa la Soni cu Byron de la Kumm. Mi-au placut hamsiile prajite de la Popas si pizza de la Frontiera precum si muzica de la Pirati. Mai mult decat mi-ar fi placut sa stau pe o plaja pustie precum cea de la Sf. Gheorghe. In Vama Veche nu poti descrie oamenii decat ca fiind pestriti. De la intrare si pana la plaja am vazut totul de la nazi punks la blackeri, hippioti si metalisti. Dreaduri, spicuri, deja faimoasele codite cu ate colorate, bratari si alte kitschuri in adevaratul stil vamaiot. Nudisti alaturi de pudici si betivi alaturi de straight-edgeri, parca toate contrastele nu faceau decat sa se auto-estompeze. Bocanci, slapi sau tenesi de skate, bascheti sau cizme de cowboy, nimic nu putea fi considerat o alegere ciudata in materie de incaltaminte de plaja. Diversitatea nu poate naste decat toleranta, si sa spunem ca in 80% din cazuri, in Vama se tolereaza mai orice. Si probabil ca noul farmec al Vamii este tocmai aceasta tocanita de stiluri de viata alternative, de idei noi sau perimate, de extremisti si teribilsti ce nu inceteaza sa fascineze. Dar sa revenim la muzica. In prima seara m-am plimbat numai pe la scena A. IPR au fost nedreptatiti anul asta fiind chiar prima formatie, de aceea publicul era neincalzit, iar IPR necesita multa adrenalina si endorfine deja in sange. Dar oricum, au cantat piesele misto, si-au facut show-ul as per usual si au parasit scena in favoarea celor de la Vita de Vie. Am facut hora pe Ozosep, ne-am mai zbenguit pe la Varza si alte alea dupa care ne-am dus in spatele scenei sa-i cantam La mult ani lui Pupe si sa mai stam de vorba cu Sorin. Au urmat E.M.I.L., draguti, veseli ca de obicei. Zbenguiala multa, oboseala crunta. Kumm au fost deosebiti. Au cantat mult si frumos, hipnotizand parca masele din fata scenei cu muzica lor languroasa si taraganata. Urmau Zdob si Zdub, dar spre surprinderea noastra au aparut punkistii de la Zob pe scena. Aducandu-mi aminte de ce jale – in sensul bun – a fost la concertul lor aniversar din Baza Militara n-am putut sa nu sar pe mai toate piesele. Intr-un final apar Zdob si Zdub. Se canta putin, lumea danseaza mult, in fata vazui cum poporul se imbrancea cu brutalitate la pogo – da, pe Z&Z. Ens Cogitans din Rusia erau niste metalisti suparati, cu o instrumentatie simpla si o voce ce se vroia putin power-metal, putin black, dar nu iesea deloc. Trebuiau sa apara si OCS, dar pana atunci am cedat nervos, mi-am luat o shaworma (ca orice persoana infometata la ora 3:30 AM) si m-am intors aproape tarandu-ma la cazare. Ceilalti mi-au zis insa ca a fost una dintre cele mai tari concerte OCS. In fine. A doua seara tot la scena A, am sarit peste iCory si Taine pe care i-am ascultat ba de la corturi ba de la terase, si am ajuns fix la Blazzaj. Funk, jazz si alternative, niste oameni geniali. O fata superba la flaut, cu miscari extraordinare si un timbru vocal prea misto si Vita de la IPR dragut ca de obicei; trompetistul/claparul purta ochelari de soare desi era 10pm. Dupa Blazzaj au urmat Vama Veche. Isterie in fata scenei; tot poporul venit sa il asculte pe baietanul ala de canta despre armata si plutonieri, Tudorica, da, ce nume simplu. O proba de sunet aproape interminabila, mai mult de fite decat de nevoie + inca doua piese cantate peste program din grandomania aceluiasi Tudorel au insemnat scurtarea reprezentatiilor formatiilor urmatoare deoarece programul nu putea fi incalcat decat de VV, manca-i-ar mama. Deci nu, nu-i suport. Luna Amara au urmat, incepand in forta cu urari de bine catre formatia precedenta, piesa Oras, cateva piese noi ce sunau chiar bine si Gri Dorian (mai erau dar eram cam ametita si nu am retinut tot). Imi plac mult Luna Amara, oricat de anti ar fi ei, si in timp ce cantau in fundal se vedeau fulgerele unei furtuni in larg ce se apropia incet, incet de mal. Apoi Urma, niste super oameni, cu al lor Dirt shine si Buy me with a coffee, care au continuat sa dea m*ie la VV, si au cantat in conditii teribile din punct de vedere meteorologic deoarece incepuse sa ploua torential, dar am stat uda leoarca pana au terminat de cantat si implicit a incetat sa ploua, dantuind in ploaie in muzica lor ce mi se parea in acel moment aproape psihedelica – nu e, stiu, dar parea! Apoi am vrut sa vad Aria Urbana la scena B, dar n-au mai cantat tot datorita furtunii. In spiritul after-hours am fost cu niste prieteni sa bem bere la Creanga unde doua fete dansau doar in chiloti pe masa pe gratis. Neinteresant si totusi acolo am ramas, mai mult din lene. Am vazut un semi-rasarit pe plaja, dupa care am pierdut ziua in Expirat, chilling out, si asteptand sa vina sa ne ia cineva acasa, caci nu mai aveam bani. Ah, apropo, in pliantul Stufstock 3 scria “Mama, da-mi bani de tren ca de restul ma descurc in Vama”; sa nu credeti asta. Va spun cu mana pe inima ca preturile in Vama sunt cam tot ca peste tot iar competitia la cheta apriga. De nu ai bani, nu poti supravietui. Voi mai adauga detalii insignifiante in numarul urmator. Fin.
Sufocare si Dan Brown Da, am fost plecata, da, m-am intors, nu, n-am adus masline desi niste retsina si ouzo am in bucatarie momentan. A fost frumos, n-am ce zice, luxul a fost evident desi – multe “desi”-uri – mi-a fost prea dor de prietenii si lucrurile familiare de-acasa; probabil un defect major pe care il detin este faptul ca sunt prea atasata de lucrurile marunte. Chuck Palahniuk mi-a fost companie placuta, insa. Cartea lui “Sufocare” are loc asigurat in Top10 all-time fucked up novels. Fight Club e parfum pe langa subtilitatile mascate foarte bine de gunoiul societatii din respectivul roman. V-o recomand cu caldura, atat pentru faptul ca e amuzanta prin macabritate cat si pentru unele intelesuri si idei ascunse.
“Arta niciodata nu izvoreste din fericire”; tot Chuck a zis-o.
“Sufocare” insa e destul de subtire ca numar de pagini, motiv pentru care mi-am rugat tatal sa ma finanteze in scopul cumpararii unei alte carti. Din pacate, singurele carti in engleza pe care le-am gasit erau scrise de Sandra Brown – ew, John Grisham – pe care le citisem deja si – surpriza – Dan Brown. Sigur ati auzit de el. “Codul lui da Vinci” ring any bells? Deci am luat cartea respectiva. Si am citit-o. Sfertodoctie crunta, desi unele informatii sunt noi si interesante. Din pacate insa pentru Dan Brown, toate informatiile lui interesante sunt culese din diverse carti (asa imi fac si eu referatele la biologie) iar teoria lui ce le leaga este mult mai veche decat crede si mult mai tocata decat pare. Iar povestea “politista”, daca nu e doar un suport neglijat pentru elaborarea teoriei sale, este o incercare jalnica de suspans.
Eh, asta e. Concluzii? Nici eu nu stiu.