O prietenă de-a mea a scris un post incercand sa răspundă la întrebarea asta. Ţin să-mi adaug si eu viziunea personală acestei pseudo-dezbateri. Eu nu prea citesc bloguri, iar atunci cand mă mai apucă, nu rezist mult. De ce? Pentru că nu pot admira, respecta sau aprecia oamenii care se afirmă mânjindu-i pe alţii cu căcat. Pentru că, citind majoritatea blogurilor cu trafic “respectabil”, aflu ca Simona Tache este incompetentă si plecarea sa de la Academia Caţavencu nu inseamnă nimic, ca Zoso este arogant si ca nimeni nu îl place deşi toată lumea îl citeşte, că Arhi este misogin, că Xulescu e aşa şi pe dincolo. Dacă am curiozitatea să citesc comentariile, nu sunt decât flame war-uri sau lingăi care generează trafic în acelaşi mod în care se vând tabloidele. Şi apoi acel trafic se transformă în impresia ca eşti vedetă, că ai dreptate în orice, că orice spurcăciune pe care o postezi e importantă si mult mai interesantă decât a celorlalţi bloggeri. Şi iată cum ia naştere o blogosferă autentic românească. Nu ne putem lupta cu ceea ce suntem, un popor de reduşi care se consideră nişte genii pentru că îşi exprimă părerea lor preţioasă despre alţii, şi asta se reflectă în tot ceea ce facem. Iniţial credeam că blogul va avea un impact pozitiv asupra societăţii româneşti, că va reprezenta o evoluţie importanta a online-ului .ro, dar se pare că de fapt a însemnat o traducere in online a spiritului “balcanic”, ceea ce e destul de dezamăgitor. Binenţeles că există şi excepţii, dar care din nefericire tind doar să confirme o regulă îngrijorătoare.
Şi in cazul în care va întrebaţi: da, sunt conştientă că însuşi acest post poate fi încadrat în categoria “hai să aruncăm cu căcat”.
Diacritice dedicate eternului românism.