M-a intrebat cineva ieri seara despre ce scriu pe blog (oarecum scarbit fiind de faptul ca am blog)… Am ajuns la concluzia ca nu stiam exact cum sa ii raspund. Pentru ca eu nu mi-am gasit niciodata o nisa blogosferica in care sa activez. M-a intrebat apoi (din nou oarecum scarbit) daca scriu despre viata. Aici am fost sigura pe mine cand i-am raspuns (si eu la randul meu oarecum scarbita) ca nu. Dar de fapt, despre ce scriu eu aici? In general despre nimicuri. Din cand in cand mai postez cate o imagine, o poza, o chestiuta vizuala vag interesanta. Dar la modul general, postez numai tampenii.
Cum ar fi faptul ca azi am descoperit existenta unui nou site din seria MySpace, Hi5 si toate cele, intitulat Twitter. Numai ca site-ul in chestiune este de 10 ori mai stupid si mai lipsit de utilitate decat celelalte, ceea ce evident m-a determinat sa imi fac cont. Facandu-mi cont, am ramas intrebandu-ma de ce mi-am facut cont. Oricum, ma puteti gasi aici daca vreti sa stiti ce fac. Pentru ca asta este ideea Twitter-ului. Un fel de blog, numai ca nu e blog si e mult mai inutil decat un blog.
In fine, trecand la urmatorul subiect, in mine arde o noua flacara muzicala, o patima auditiva ce ma mistuie, ma curpinde in intregime, ma ravaseste si ma consuma, lasand in mine dorinta arzatoare de a o asculta din nou, iar si iar, mai mult si mai mult, si aceasta obsesie poarta numele Down. O formatie de stoner/sludge metal (sau cel putin asa am dibuit eu) in alcatuirea careia intra Phil de la Pantera si Jimmy Bower. Sunt absolut delectabili! Va recomand albumul “Over the Under”.
Acum ca am terminat si cu acest capitol al postului pot sa clarific situatia: daca chiar as scrie despre viata, in egoismul meu, nu voi scrie despre viata altora, ci despre a mea. Si nu as avea nimic interesant de scris, pentru ca in ultima vreme nu fac altceva decat sa imi pierd zilele pe la cafele si terase, prin facultate si prin barul aferent facultatii mele. Sesiunea ma musca de posterior, iar eu … ma uit la ea si sper ca daca inchid ochii o sa dispara. Hehe. Iar cat despre viata la general, privind problema din punct de vedere spiritual sau ceva de genul asta, nu prea ma mai aventurez in filosofie de crasma decat atunci cand ma aflu in incinta unui asemenea loc, si intr-o stare, daca nu de ebrietate, macar de ameteala. Deci pana una alta, nici aia 2-3 cititori pe care ii am nu cred ca m-ar mai citi daca as scrie despre viata. Si oricum am sa va mint si am sa va zic ca nu ma intereseaza daca ma citeste cineva sau nu. Si oricum n-o sa ma creada nimeni. 
Deci blogul meu este despre nimic. Despre ce ma taie pe mine capul in momentul respectiv (nu foarte multe lucruri ajung pe lista asta dar macar sunt variate alea care sunt). Acestea fiind postate, ma retrag in episodul meu nou-nout din House.