De ce sunt arhitectii atat de plini de ei? Asta se intreaba un anume om care a elaborat un anumit articol ce poarta titlul “Jos cu arhitectii!”. El acuza infumurarea, ego-ul de proportii galactice si snobismul ale marii majoritati de arhitecti, care “vorbesc o seara intreaga despre un european pe care nu l-au cunoscut niciodata, care a desenat o cladire pe care nu o vor vedea niciodata pentru ca sunt prea ocupati proiectand ceva ce nu va fi construit niciodata”, care folosesc un limbaj pompos pentru a-si masca semidoctia (in conditiile in care in multe cazuri arhitectii au studii limitate in comparatie cu vastitatea domeniului in care activeaza, foarte putini avand pregatire in istoria artelor, design, ergonomie, sau altele), care vorbesc prea mult despre multele nopti nedormite de care au avut parte, despre maratoanele de lucru la care se supun si multe alte asemenea tampenii.
Adevarul e … ca asta e adevarul. Toate acestea au devenit defecte profesionale, mult prea des intalnite la oamenii din domeniu. “Aceasta profesie s-a alienat de societate datorita propriei arogante” spune acelasi articol. As putea completa afirmand ca o mare parte din aroganta specifica acestei meserii nu este fondata. Mai multe lucruri interesante, menite sa treazeasca aceasta ‘elita’ la realitate gasiti aici.