Rasfoind Catavencu azi am dat peste un articol care la randul lui facea referire la alt articol din Romania Libera intitulat “La moartea unui clovn“. Articolul in cauza este despre moartea (de fapt, viata) lui George Pruteanu, un personaj relativ cunoscut, mai ales pentru problema lui cu limba engleza, sau mai bine spus, cu englezificarea limbii romane. Lasand la o parte articolul in sine, care dupa parerea mea umila este unul reusit, sincer si pertinent, pe mine ma uimeste reactia celor ce l-au citit ce insumeaza 10 pagini de comentarii: de unde atata dragoste pentru domnul Pruteanu? De unde atata simpatie? De unde atata parere de rau?
Doamna Mungiu-Pippidi are dreptate, momentul in care dl. Pruteanu s-a facut cunoscut cu adevarat a fost cand a aparut la televizor explicandu-ne cum trebuie sa luam “soricelul” si sa dam “apasare” pe “conectare” pentru a intra pe “intraretea”, moment in care eu personal am ras si l-am etichetat exact ca fiind un CLOVN. Si nu cred ca am fost singura. “Privighetoarea canta si liliacul a inflorit”, iar marea majoritate il vedea pe dl. Pruteanu ca fiind nimic altceva decat distractia de seara cu rating redus, un circ lingvistico-fantastic la niste emisiuni care nu puteau aduce ceva mai bun de atat. Imi veti spune ca limba romana si pervertirea ei cu influente straine nu a fost singura tema pe care raposatul o dezbatea, si eu va voi da dreptate. Dar pana la urma, fiecare dintre noi are o parere despre absolut orice, mai ales atunci cand e vorba de politica, religie sau sex. Sunt teme facile, nu te innobileaza cu nimic faptul ca apari in direct la televizor insirandu-ti gandurile despre x eveniment politic, cand totul in acele cateva ore de emisie se rezuma la paine si circ pentru popor. Nu neg sub nicio forma faptul ca dl. Pruteanu a avut si calitati intelectuale. Dar modul in care dansul s-a afisat in fata mea, ca spectator, mi s-a parut jenant din prima clipa.
Si cu toate astea, odata cu moartea sa, multi s-au ridicat sa-l planga. Multi dintre cei care probabil au avut aceeasi reactie ca mine initial. Ca si atunci cand a avut loc nefericitul accident in care cantareata Laura Stoica a murit, si deodata multe persoane care habar nu aveau de existenta ei si-au pus cenusa in cap, au plans, au bocit, au fost foarte afectate.
Concluzia? Hai sa nu fim ipocriti.