PseudoNeoPostModernism

Yes, the tablet is back. And I hope that I am too.

Am vazut MUSE live. Si am ramas interzisa dupa concert. Nu puteam vorbi coerent, nu stiam ce-i cu mine. Matthew Bellamy impreuna cu ceilalti doi colegi de trupa si un clapar anonim ascuns in spatele tobelor au facut mai mult decat muzica aseara la Stadionul Arcul de Triumf. A fost mult mai mult decat un simplu concert, a fost o imbinare socanta de sunete diverse, acorduri si efecte, proiectii si lumini orbitoare si atmosferice, iar intregul spectacol degaja o energie si o voluptate artistica ce m-a lasat fara cuvinte. Piesele interpretate impecabil si beneficiind de o sonorizare foarte buna, atat vechi cat si noi, cu mentiunea ca mi-a parut rau ca au fost prea putine insumand doar o ora si patruzeci de minute. Dar eu as fi vrut sa le aud intreaga discografie live si sunt constienta ca cer prea mult.

In orice caz, faptul ca am avut ocazia sa ii vad pe scena a fost un vis implinit, chiar daca nu mi-au cantat Dark shines. Tot respectul pentru Muse. Multumesc pentru un spectacol incredibil.

Urasc Bucurestiul. Il urasc de mult timp dar acum ca m-am mutat definitiv aici, acea ura s-a intetit de o mie de ori. Urasc metroul arhiplin, urasc claxoanele, praful, fumul, semafoarele, imbulzeala, preturile, taxiurile, 80% din localuri si lista ar putea continua pana la infinit si inapoi.

Sa trecem la urmatorul lucru pe care il urasc. Facultatea. Nu, mint, nu o urasc. E ok, ca materie si proiecte, si primul proiect mi se pare o tema foarte usoara si interesanta. Doar ca predarea e marti. Si ca joi am desen cu o nebuna si am 10 schite de facut. Si sunt obosita.