PseudoNeoPostModernism

Pentru ca oamenilor le e frica sa pronunte numele cuiva trecut in nefiinta de curand, pentru ca viata e nedreapta si moartea si mai si, pentru ca e tragic, trist si dezolant, pentru ca ne va fi dor de el, pentru ca ultima data cand l-am vazut mi-a zambit si mi-a spus ca seman cu un ceainic chinezesc, pentru ca nu il voi mai vedea niciodata, pentru ca nu ma pot obisnui cu gandul, pentru toate astea dar mai ales pentru el: Dragos, ne vei lipsi.

So much to do, so little time, I believe my life has resumed playing on fast-forward. Italy, Resita, driving, the Bac, college, the classes, the toil, the fun, the despair, I shudder to think of all that awaits completion. My stomach is constantly churning with excitement and doubt and fear at the same time. Will I make it? Will I pass these tests? Will my future be all that it could? I can feel my heartbeat in all that pulses around me, in my throat and in my chest, I’ve never been the one with nerves of steel and mineral water in my veins and so I can’t help but sustain my anxiety through self-doubt and endless questioning of the chances of success. And I’m living it to the fullest.

Ati stat ani intregi sub semnul trandafirilor furaciosi si n-ati pus nici un fel de intrebare, n-ati aratat nici cel mai timid degetel, n-ati aruncat nici cu o pietricica, ati stat si ati inghitit tot rahatul de rigoare, ati acceptat faptul ca politica e o curva si nu aveti ce face, ati votat in ‘96 “cheia” dar fara folos, v-ati obisnuit cu gandul ca tot batranii depasiti care l-au votat pe Iliescu pentru caciula lui de miel si palarioarele lui vor face viitorul tarii, i-ati crezut pe cuvant cand au zis “n-am furat dom’ne!”, ati preferat sa ignorati gaurile din buget si acum cand in sfarsit CEVA se intampla, cand CINEVA nicidecum sfant dar nici frate cu dracul s-a hotarat ca trebuie sa punem intrebari, trebuie sa aratam cu degetul, trebuie sa aruncam cu pietre si sa ingropam o data si pentru totdeauna mizeria clasei politice depasite si macinate de cariile coruptiei va bucurati ca boii cand acuzatii va ofera un ieftin si patetic circ in speranta ca ii va tine la suprafata, va udati toti in locul rusinos cand vedeti certurile, conferintele de presa interminabile, scandalurile, speculatiile, la cutia tampeniei, va refulati toate frustrarile acumulate de-alungul timpului in infundarea unui om care ar putea fi singurul destul de sinucigas incat sa scoata tot ce musteste pe sub insemnele partidelor la vederea voastra, ba umile unelte din jocul lacomiei lor. N-ati stat nici o clipa sa va ganditi de ce vor sa-l reduca la tacere? Nu v-ati imaginat niciodata ca le dezgroapa rahatul? Bucurati-va in continuare, paine si circ pentru popor, vox populi - vox dei, si momentan am impresia ca Dumnezeu e un dobitoc.

Nec audiendi qui solent dicere, Vox populi, vox Dei, quum tumultuositas vulgi semper insaniae proxima sit.