PseudoNeoPostModernism

Lasand pozele la o parte, am o noua obsesie muzicala. Sander Kleinenberg - The Fruit. Nu imi vine sa cred ca l-am ratat cand a venit pe plaiurile romanesti. Si pana la urma nu stiu daca ajung nici la Samael pe 3 decembrie. Fapt care ma deprima total. Oricum, ziceam de Kleinenberg. E genial. The Fruit e genul de piesa pe care poti sa o asculti pe repeat ore intregi fara sa te plictisesti sau sa te urci pe pereti. Eu si electronica. Cine ar fi crezut?

Se facu astfel ca plecaram dimineata la ora 8 si putin din Tulcea, pe ceata si cu Norah Jones in cd player, cand, in ceata deasa zariram o cireada de vaci (nedirijata). Iar apoi, uitandu-ne din nou in fata noastra, o nesimtita baltata ce statea linistita fix in mijlocul drumului nostru, privindu-ne complet imperturbabila.

Din seria “in ce mod dubios ajunge lumea la blogul meu”, iata ca al meu statcounter ma anunta ca la un moment dat s-a intamplat prin rodul unei cautari de genul “mi little pony” respectiv “poze colorate cu mi little pony”. Yep.

In continuare imi urasc profesorii. In special pe cei care vin la ora la 10 minute dupa ce s-a sunat din diverse motive si apoi ne tin in pauza pentru vorbaraie inutila despre ce vom face ora viitoare iar cand tu te intorci la colega din spate si te hlizesti in speranta ca va observa subtilitatea prin care vrei sa sugerezi ca e totusi, pauza, si s-a scurs timpul alocat predarii respectiv “blabberitului”, te acuza de nesimtire pentru ca ii deranjezi ora. Si se intampla la fiecare ora. Fara exceptii.

In rest, fun in the sun. Imi place sa conduc. Si sa desenez poduri din paralelipipede. Si cafeaua din Istru.

This afternoon I was walking down the old Danube’s bank. I figured I’d take a picture with my phone. An old man came up to me and said nowadays it’s expensive to take colored pictures. I replied that black and white has a special charm anyway, and he laughed and approved. He told me how some german tourists took pictures of him and his friends sitting on a bench here a couple of weeks ago and that the pictures they took were gloriously colorful and bright. He said he wanted one for himself but they told him he needs a PC to view them. He didn’t understand, just said “Oh.” and didn’t delve further into it because he was ashamed for not knowing what a PC was. I told him he didn’t need to know anyway. Nowadays people like black and white more than color.

Ok, trebuie sa ma plang. Nu pot continua asa fara sa o fac. Motiv pentru care astazi inaugurez o noua categorie, special adaugata pentru asemenea posturi (de care, uitandu-ma un pic in arhive, observ ca sunt FOARTE multe). Bun, am terminat-o cu introducerea, asa ca voi patrunde in miezul problemei: nu am TIMP. Nu mai am timp, de fapt, sa fac nimic.  Imi petrec 6-7 ore la scoala, 3-4 lucrand axonometrii, 2 la scoala de soferi si parca toata ziua mea s-a evaporat. Simt ca nu dorm destul si totusi chiar daca dorm mai mult tot obosita sunt si tot greu ma trezesc dimineata. La scoala incep lucrarile, incep ascultarile, programarile tezelor (?!) si nu stiu cum o sa fac fata. Ma enerveaza anumiti profesori, printre care cel mai mult o anumita profesoara ce insista in a preda intr-o luna intreaga de scoala un singur capitol care nici macar nu e inclus in programa de bac si lungindu-se cu un alt capitol asemanator in alta saptamana pretioasa de scoala. Este stupid. Eu in ritmul asta nu o sa iau bacul la romana avand in vedere circumstantele si lenea mea imensa.

La scoala de soferi e ok, doar ca orele de legislatie sunt intre 17:00-19:00 si atunci nu vreau sa fac altceva decat sa dorm sau sa stau in fata unui film, ceva, la caldura in casa, eventual in pat, nu intr-o sala plina cu oameni dubiosi in care e frig de-a binelea putin cam frig. Tot ce salveaza momentul este Titi (:D), domnul profesor, care mai baga cate un mistocut mic de tot prin predare si ma mai amuza si scoate din amorteala. Dupa scoala de soferi ajung acasa si ma pun pe desenat; dupa 3 ore simt ca daca mai vad linii paralele sau hashuri o iau razna. E frumos, imi place, dar e mult de munca. Si desi n-am incontro si o fac, trebuie sa ma plang, ca pentru asta am scris postul asa ca nah.

Colac peste pupaza, afara este groaznic de frig iar in scoala (nu de soferi) este aproximativ la fel de frig in primele cateva ore de cursuri. Iar geamul de langa banca mea tot nu se inchide bine si tot e putin crapat motiv pentru care stau intr-un curent groaznic. Caloriferele zac pe peste tot pe holuri si in clase ca niste bucati de fier vechi inutile, pentru ca domnul director a zis ca mai au cateva “chichite” de rezolvat la centrala, dar pana atunci nu murim ca joi se incalzeste. Cica. Ar fi bine sa se incalzeasca. Ca daca nu, pana sa se rezolve cu centrala, elevii scolii vor fi la fel de reci si inerti precum si calorifele mai devreme mentionate.

Deci da. M-am plans. Ma simt mult mai bine acum.

Ah, Constanta, am crezut ca o sa te vad ultima oara atunci cand cu fugitul cu masina pana la plaja Modern, dar se pare ca acum te voi vedea saptamanal, chit ca-i toamna si vine iarna. Ideea e ca chiar imi place ce se face la meditatii pentru arhitectura. Cel putin prima sedinta a fost super. Keep your fingers crossed for me.

In afara de o piesa Mogwai, asa s-ar putea intitula si ocupatia de astazi de la scoala si anume vanatul mustelor ce ne bazaiau prin clasa. Cinci la numar, foarte enervante, omniprezente. Die, flies, die!

Deci oficial a venit timpul sa revin cu picioarele pe pamant, asemanator fenomenului din ajunul examenului de capacitate (NOT!) si sa ma apuc de treaba in ideea de a deveni nu numai absolventa a 12 clase ci si studenta in cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu. Astfel se pare ca voi incepe de sambata asta meditatiile, 2 sedinte a 5 ore in fiecare sambata, astfel distrugandu-mi in mare parte ziua sfanta de relaxare si nebunie, astfel mutand-o duminica dar cu restrictii avand in vedere ca urmeaza luni si nu vrem sa stim ce se intampla luni desi stim ce se intampla luni.

Trebuie de asemenea sa ma apuc de invatat. La mate; la romana (o Doamne, la romana!); la info; la istorie! Si in acest timp sa ma pregatesc pentru CPE. Si sa fac si scoala de soferi. My sweet, sweet Lord, what have I gotten myself into? Dar totul va fi bine. I can do this. Si eventual pot inceta cu alternarea propozitiilor eng/ro.

Intr-o alta ordine de idei complet irelevanta, daca nu ai ascultat Mars Volta pana acum, nu e bine. Recent m-a apucat mania cu albumul lor din 2003, De-loused in the Comatorium, desi ascultasem mai demult ceva ceva ce totusi a ramas uitat pana acum cand i-am redescoperit. Ma simt ca un mic monstrulet muzical. Isis au scos un album foarte diferit dar in acelasi timp absolut geni(t)al anul asta, In the absence of truth, sludge metal demential. Pelican, Red Sparowes, Explosions in the sky si Mogwai imi alimenteaza obsesia post-rock (mersi Andrei :)). De Godspeed You! Black Emperor nu mai zic nimic. Si acum Winamp is playing Pachelbel - Canon in D, gratie lui Alle.

Pentru ca sunt o inapta in ceea ce priveste bucataria, gastronomia si toate cele, pentru ca la mine in casa nu se mananca mai nimic in afara de cartofi prajiti cu diverse chestiute rapide si pentru ca ma plang constant de chestia asta, un om binevoitor si mai milos asa din fire mi-a facut de mancare. Pizza, to be more precise. Home-made, home-grown. Plus compot si gutui. Figura (1) - stanga - este evident ce reprezinta. Figura (2) - dreapta - este the man himself.