In general drumurile Tulcea-Bucuresti cu microbuzul ma amuza. Ma amuza cum ma amuza bancurile cu prosti pentru ca nu stiu ce este mai odios: conversatiile stupide ale celorlalti pasageri pe care nu poti sa nu le auzi datorita volumului exagerat pe care il adopta fiecare sau hiturile reciclate de asta-vara pe care le scuipa radioul incontinuu. Urmeaza apoi, in urma a aproximativ 5 ore in conditiile enuntate mai devreme, asteptatul autobuzului. Aglomeratie, putoare, caldura, nasol. Apoi, la Gara de Nord, decizia sa luam taxiul pana in Romana. Dar iata, taximetristul refuza hotarat fiind convins ca se circula foarte greu si nu se merita banii pentru atata efort. Bun. Ramane varianta cu metroul.
In metrou am inteles cum se simt sardinele avand in vedere ca unora le este lene sa faca doi pasi pana la celalalt vagon si insista sa intre intr-unul ce deja geme – sau gem oamenii din interior ce sunt compresati si inghesuiti pana la refuz. Intr-un final ajungem in mult-ravnita locatie (Piata Romana). De acolo totul sa spunem ca decurge conform planului. La un moment dat ajung si acasa sa-mi las bagajele. Un algocalmin si 10 minute de odihna mai tarziu, sunt din nou in Romana, asta dupa ce am mers aproximativ 18 statii cu 300 datorita “somme”-ului (de ce nimeni nu ii mai spune summit deodata? ne-am trezit francofoni peste noapte doar pentru ca a venit Chirac sa ne bage in seama putin).
Scarile de la TNB arhipline de copii boemi si moderni (urbani si toate cele), Motoarele … la fel ca intotdeauna, din nou (!) Romana la ora 1 am si apoi acasa. A doua zi nu a fost la fel de haotica si obositoare deoarece a constat in diverse plimbari. Intr-un fel mi-era dor de fantana de la Universitate si porumbeii enervanti dar frumosi. Urasc zona asta a Bucurestiului pentru ca nu inceteaza sa imi sangereze retina la imaginea fetelor ce insista sa se imbrace precum un tigan daltonist drogat care incearca sa faca o salata. Ah, sa nu uitam de metrosexualii esuati ce 
se intrec cu respectivele domnisoare, de boschetarii care vorbesc singuri despre politica si lista ar putea continua pana la infinit. Una peste alta a fost chiar ok. Desi mi-am adus aminte de ce detest sa merg cu autobuzul si sa fac 30 de minute pana acasa cand mi-e foame, somn si am o migrena, de ce urasc fitele si figurile afisate pe la Mecul din Romana si de ce mi se pare ca Alle isi alege niste prieteni ciudati 
, ma bucur ca am fost, am vazut si am cucerit. CPE, here I come.
Si da, Adi, acum poti spune ca esti faimos. Uite, apari in poze aici. OMG!