Si nu ma refer la Sfantu Gheorghe – Covasna, ci la Sfantu Gheorghe localitatea de frontiera de la varsarea Dunarii in Marea Neagra unde s-a organizat deja a treia editie a festivalului international de filme independente numit Anonimul. Un eveniment la care vreau sa ajung de doi ani incoace si la care am ajuns de-abia acum, la a treia editie unde din cate am inteles a fost cea mai multa lume de pana acum. Dar sa spunem ca nu as avea o problema cu aglomeratia, nu imi plac plajile pustii si lipsa totala a conditiilor turistice, ba dimpotriva ma bucur sa vad destula lume in jurul meu in ideea ca intotdeauna se poate intampla ceva interesant; in schimb marea mea problema este ca de obicei cand plec din oras ma bucur sa scap de toti acei oameni pe care ii vad mai in fiecare seara prin aceleasi baruri si puburi, de care m-am saturat cu desavarsire, oricat de simpatici ar fi ei. Asta este problema orasului meu, sunt prea putine locuri decente de iesit in oras si este in general un oras mic, astfel este aproape imposibil sa nu dai de cel putin 5 persoane cunoscute oriunde te-ai duce. Iar in momentul in care ajungi in Sfantu anul asta la festival si observi ca parca toata Tulcea pe care incerci sa o uiti este acolo si misuna prin tot campingul… nu te cuprinde un sentiment prea placut.
Sarind peste acest mic aspect, Sfantu este un loc minunat in care s-au investit foarte multi bani. Daca poti face fata tantarilor va fi unul dintre locurile tale preferate de concediu pentru ca ai mai tot ce iti trebuie. Fie casute, fie cort, dusuri cu apa calda si curate, restaurant relativ ieftin si cu mancare ok, terasa cu muzica frumoasa, biliard, ping pong si cateva calculatoare cu acces la internet si binenteles o plaja care desi e la 2 km departare de camping, are unul dintre cele mai fine nisipuri.
Am vazut un film foarte misto la sectiunea scurt-metraje (fictiune), Le temps de cerises parca se numea, un film francez in care un mos si o baba fac dragoste. Initial toata sala a fost socata de imagini, pentru ca de obicei ni se pare un lucru absurd ca oamenii batrani sa mai faca sex, dar apoi incet-incet lumea a inceput sa fie receptiva… intr-o anumita masura. Scenele nu erau deloc scarboase, defapt n-a fost infatisat nici un act in sine, ci pur si simplu doi oameni ce isi descoperau reciproc corpurile. Ceea ce m-a socat pe mine a fost ca foarte multi au declarat scurtmetrajul acesta o prostie crasa si inutila tocmai din cauza faptului ca protagonistii erau sexagenari fara sa arunce o privire asupra mesajului ce poate vroia a se fi fost transmis; poate ca dragostea nu are varsta? Adica, acei doi batrani nu faceau sex pur si simplu, nu se rezuma totul la doua forme dezbracate calarindu-se sau mai stiu eu ce, erau doi oameni ce se sarutau, mangaiau si unduiau, vorbeau si se priveau; faceau dragoste, si poate ca scenele acelea erau unele dintre cele mai frumoase scene de dragoste din intreg festivalul. Dar multi nu le-au apreciat din simplul motiv ca ideea ca bunicii si bunicile lor inca ar mai putea face dragoste ii speria, scarbea si toate cele. Mare pacat.
In rest am vazut niste animatii misto, Flesh cu fundal sonor genial (Brazda lui Novac), Lunolin – le petit naturalist, Polul Sud si… am uitat. Oricum, multe. Tot la scurtmetraje am vazut unul romanesc impresionant care a luat si premiul special la categoria sa, Love Close-up pe care vi-l recomand, nu-l mai povestesc. Ideea fiind ca per total a fost un festival interesant, am vazut multe filme interesante (cu exceptia de rigoare fiind Legaturi Bolnavicioase) si m-am distrat la mare, soare si bere in rest.
A fost o experienta. Inca una luna asta. Maratonul continua. Stay tunned.